Child of light

[Fantine Tholomyes]

Padurea ii parea straina si bizara.Fiecare miscare era rece si fara viata.Fiecare sunet, fiecare zvon ii parea surd si sinistru.Inainta tot mai mult, spre intuneric, topindu-se in infinitul padurii.Nu era ca alta data.Pdurea nu mai era cel mai drag loc, cel mai plin de mister si cel mai feeric, acum se transformase intr-o capcana, o capcana in care era prins un suflet singuratic...
Noaptea se apropia tot mai mult, nuda si rece, invelind padurea.Fantine nu avea inca un plan bine stabilit.Acum avea nevoie de odihna, avea nevoie sa gaseasca un ascunzis oricat de mizer, pentru a putea supravietui in noapte aceea.Salvarea era foarte aproape iar Fantine nu renunta sa o caute.Padurea incepu sa isi destrame panza tesuta din mii de copaci, scotand la orizont o pasune uscata si mohorata.
Fugise fara oprire cateva ore bune.Viteza ii pulsa in tot corpul.Simtea nevoia nebuneasca de a se transforma, de a lua forma umana, astfel ar fi reusit sa is construiasca un plan...
Salvarea lua forma unei pestere...Era franta de oboseala.Isi simtea carnea tremurand iar ii erau ochii incetosati si tulburi.Era departe, departe de castel, departe de Colin si trandafirii albastri, departe de sufletul acela mic si plapand.Se transformase intr-o alta Fantine, una puternica si independenta.Libera...insa in care zacea inca un mugur fin si delicat de sensibilitate si feminitate.

In pestera uscata, intinsa pe pietrele reci si dure dormea o fata cu par de foc si blana de lup, dupa o transformare nereusita