Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Venirea noptii ii aduse si primul motiv sa zambeasca. Da, inca era in interiorul padurii, dar lucrurile nu mai pareau asa cumplite ca inainte. Vedea in departare, cocotat pe dealul stancos, Hogwarts-ul, in toata frumusetea lui. Luminile de la ferestre, desi erau indepartate si pareau doar puncte mici, ii incalzeau mintea. Era mai aproape de siguranta. Era mai aproape de prieteni. Deja si-o imagina pe Ema ciufulindu-i parul si reamintindu-i cat de natang era. Sau pe Arlin, zambind si dandu-i o bagheta de zahar. Isi imagina patul cald, cu baldachin, din dormitorul Soimilor... Sau patul infirmeriei... Orice pat era bun, atata vreme cat era cald.
  Zambetul ii disparu, iar lumina baghetei palpai si se stinse, lasandu-l orb in intunericul brusc. Da, poate ca el avea parte de comfortul asta, insa Fantine nu. Putea pune pariu ca inca era undeva prin padure, aventurandu-se dupa lucruri nefiresti. Oare Cercetasa avea pe cineva care sa se ingrijeasca de ea? Ofta, amintindu-si motivul pentru care Fantine fusese atat de dornica sa invete sa creeze un patronus. Departe, la Hogwarts, usa ce ducea spre holul principal se deschise, iar Colin vazu in noapte lumina calda inundand pentru o clipa stelele. Mai arunca o ultima privire si se intoarse.
  " Merlin, sunt un idiot. Lumos" murmura el, fiind din nou invaluit de lumina alb-albastruie a baghetei. Porni pe urma propriilor pasi, intorcand spatele castelului. Se comportase prosteste. Trebuia sa nu mai fie asa incapatanat si sa aiba grija de ceilalti.
  Nu stia exact cat mersese. Puteau sa fie foarte bine cateva minute sau cateva ore, dar pana la urma ajunse si la deschiderea uscata. Il facu sa se cutremure. Parca totul parea lipsit de viata. Il ingrijora asta.
  Lumina baghetei paru sa se piarda intr-un intrand, iar Colin se apropie, descoperind intrarea intr-o pestera. Parea genul de loc folosit de animale pentru adapost pe timpul iernii, uscat si sigur. Intra cu pasi atenti, uitandu-se in jur. Deja isi imagina un urs sarind la atac de dupa colt. Insa nu era niciun urs, ci o simpla figura cunoscuta, desi cumva modificata. Colin se uita lung la blana. Nu ar fi trebuit sa dispara odata cu transformarea? Ramase locului, privind-o un minut lung. Ofta si se intoarse pe calcaie. Iesi din pestera si se orienta prin jur pentru a aduna o mana de vreascuri.
  Cateva minute mai tarziu, un foc vioi ardea in interiorul pesterii. Hawkeye statea ghemuit aproape de intrare, asemenea unui strajer, cu bagheta in mana si cu bratul bandajat in ceea ce fusese inainte tricoul lui negru. Camasa sa albastra, in carouri, statea acum ca o patura peste trupul fetei-lup.