different

[Ema Snow]

• Ema asculta, cu o expresie rabdatoare intiparita pe chip. Putea sa inteleaga sau macar putea sa incerce. Ea nu trecuse strict printr-o astfel de situatie, dar avusese parte de propriile-i probleme. Si ea avusese griji, stari anapoda si pierderi.
  " Imi pare rau" murmura ea, atat de incet incat se intreba daca Cissy o auzise. Pe de-o parte, dorea sa-si manifeste condoleantele, dar pe de alta parte considera ca e mai bine fara. Insa, indiferent de situatie, aprecia increderea. Probabil ca Cissy nu se apuca sa spuna astfel de intamplare personala oricui ii iesea in cale. Ema era destul de convinsa de asta.
  Se rezema iar de spatar si isi pironi privirea in ceasca, meditand la vorbele si la intamplarile pe care tocmai le aflase. I se parea ingrozitor sa infrunti astfel de conditii la o varsta atat de frageda. Simti un val amar de furie, dar si-l stapani numaidecat. Acum avea un alt motiv pentru a uri Devoratorii. Nu-i ura pe ei ca persoane, nu neaparat, ci mai degraba conceptul, principiul pe care il aparau. Devoratorii erau Moartea, Negrul si Frigul, in timp ce Ordinul aducea Albul si Caldura, Viata. Da, comparatia i se parea mai mult decat radicala. Antiteza. Lucrurile nu erau niciodata intr-o antiteza perfecta. Si pana la urma, si Ordinul facuse greseli, si Devoratorii facuse gesturi de mila. Rare, e adevarat, dar existente. Ea primise asa ceva, cu ceva timp in urma. Si poate ca asta reprezentase salvarea ei.
  " E adevarata vorba ca timpul vindeca ranile, dar nu sunt total de acord. Timpul doar le estompeaza... Ele sunt mereu acolo" Vocea Soimencei suna usor ragusita. Ema clipi des si se intoarse pentru a-i zambi scuzator Narcissei. " M-a luat valul. Vina mea"