all monsters are human

[Lexie Stryder]

• Lexie simţi că respiraţia i se tăie pentru o clipă în momentul în care se întoarse. Nu se aştepta ca cineva să se afle în spatele ei pentru că nu auzise paşi şi nici nu văzuse pe cineva pe strada pe care alesese să se plimbe. Aşa că se speriase în momentul în care o faţă cunoscută se postă în faţa sa.
  Prima oară credea că stătea faţă în faţă cu Victor, însă nu dură mult până să îşi dea seama că se înşela.
  
  Îl mai confundase o dată pe Victor cu fratele lui. Prima dată fusese pentru că nu ştiuse de existanţa vreunui frate geamăn al băiatului, însă acum că ştia, părul şi atitudinea îi dădea de înţeles că nu cu băiatul cu care împărţise aceeaşi casă timp de patru luni se întâlnise.
  Lexie se încruntă, surprinsă şi încurcată. Nu i se mai întâmplase demult să o abordeze cineva pe stradă, din senin, cineva pe care abia îl cunoştea şi cu care nu avusese aproape nicio tangenţă.
  
  Când mâna pe care o simţise pe umăr şi privirea acordată ei îi confirmă faptul că băiatul vorbea cu ea, Lexie îi oferi o privire calmă şi blândă, dar hotărâtă.
  - Da ?