lost in fights

[Ivy Thibault]

• Trăsăturile lui Ivy se înnăspriră brusc.
  - Eu nu am familie, Lexie, spuse ea. Te rog nu face greşeala să crezi că am considerat vreodată pe cineva familia mea. Nici măcar pe Julieta nu o simt ca pe familie. Doar ca o prietenă foarte apropiată.
  Ivy oftă gândindu-se la copilăria ei nefericită. Unde fuseseră toţi când ea chiar avea nevoie de o familie ? Acum că se maturizase şi pricepuse că nu va exista niciodată aşa ceva pentru ea, apare Lexie, Kurt, Julieta. Nu era corect.
  - Nu mă bazez oricum pe faptul că o să mă înţelegi. Ştiu că tu nu ai face niciodată aşa ceva. Chiar dacă ai considera corect sau de bună cuviinţă, ai fii mult prea nobilă pentru trădare. Şi crede-mă, deşi nu-mi pare deloc rău că am trădat toate acele planuri de luptă, îmi pare enorm de rău că nu te mai am pe tine ca şi prietenă, Lexie.
  Asta era adevărat. Lexie se dovedise o persoană minunată de-a lungul timpului. Se apropiase de ea, la un moment dat, însă avea unele păreri pe care nu şi le putea schimba. Lexie era puţin prea naivă, prea ... moale ca să mai facă parte din anturajul ei.
  - Singurul lucru pe care îl pot face e să vă dau cuvântul meu că nici tu, nici Freyja sau India nu veţi fii omorâţi de mâna mea.