This last of dear October's days

[Ema Snow]

• Soimeanca se uita in jos, la carnea expusa. Isi stramba buza si ridica din umeri.
  " Presupun ca sunt mai multe variante... De la amazoanca pierduta pana la arcasul salbatic" chicoti ea. " Sau poate un Legolas feminin... Doar ca eu nu sunt blonda"
  Deja se vedea raspunzand la intrebari de genul 'Ce vad ochii tai asa departe?' Gandul o facu sa zambeasca amuzata. Isi aranja arcul in spate, simtind ca o incomodeaza atunci cand ii aluneca pe umar. Se uita inapoi la Astrid si ii urmari privirea. O clipa, ramase atenta la cornul sclipicios, apoi la cizmele pufoase.
  " Esti un unicorn dragut" zambi ea. " Nu stiu cum ai reusit, dar ai prins tot conceptul de unicorn in costumatia asta. Si cel Vrajitoresc, si cel Incuiat"
  Deja isi vedea candidata preferata la sectiunea amuzant. Insa nu asta o chinuia pe Ema momentan. Simtea un val de mandrie catre Astrid. I se parea ca fata timida isi gasise calea de iesire printr-o incercare indrazneata. Ei i se parea o dovada ca cineva ca tanara Viperina avea toate sansele sa ajunga departe. Era o confirmare a unei idei pe care o avusese mai demult.
  " Pregatiri grele?" intreba ea, servindu-se cu un pahar cu suc de dovleac si intinzand un altul spre Astrid.
  Se uita in jur, prinzand cu coada ochiului straturile de haine ale lui Hawkeye. Ha! Putea sa jure ca pustiul avea sa vina imbracat in soim.