lost in fights

[Lexie Stryder]

• Lexie se încruntă, uşor încurcată de cuvintele lui Ivy. Nu ştia dacă îi face un compliment sau nu, însă, ca să fie sinceră, nici nu se străduia să afle. Ivy făcuse un lucru care, din punctul ei de vedere, era de neiertat. Asta nu era o greşeală, ci o alegere. Nu era nimic de îngăduit, ci o trădare uriaşă de iertat. Şi viperina nu ştia dacă era în stare de o astfel de iertare. Cel puţin momentan. Timpul vindecă toate rănile.
  
  Pufni când îi auzi ultima remarcă.
  - Nu pot să cred că tocmai ai spus asta, rosti, cu un zâmbet sarcastic şi complet lipsit de umor. Cuvântul tău este egal cu un mare zero pentru mine acum, Ivy. Încerderea pe care am avut-o în tine a dispărut complet şi nu cred că va mai fii niciodată întreagă. Ah, oricum, ar trebui să îţi fiu recunoascătorare pentru gestul de bunăvoinţă, nu-i aşa? Ar trebui să mă bucur că îmi poţi garanta că nu mă vei omorî tu. Dar cum rămâne cu iubiţelul tău cel drag, Guillaume ?
  
  Lexie nu aştepta niciun răspuns. Ivy nu putea garanta ceva de acel gen în numele dragului său iubit. Cu toate astea, în acel moment, şi furia şi sentimentele de trădare pe care le simţea viperina se transformară într-un dezgust total, îndreptat spre cei doi.