This last of dear October's days

[Ivy Thibault]

• Nimic nu era mai plictisitor decât să nu faci nimic de Halloween. Iar Ivy nu mai suporta plictiseală. Îşi dăduse seama de curând că era încă tânără, cu toată viaţa înainte, aşa că avea încă timp pentru distracţie. Aşa că se hotărî că nu vor mai fii seri plictisitoare, în care se va duce la ora nouă la culcare doar pentru că nu avea altceva mai bun de făcut.
  
  Îşi aranjă buclele frumos şi, printr-o vrajă simplă, le scurtă până la baza gâtului. Îşi zâmbi în oglindă cât timp îşi aplica stratul subţire de machiaj. Îşi coloră buzele în roşu şi le contură frumos, apoi se întoarse spre dulapul ei. Rochia albă era aranjată pe un umeraş, cu sandalele pe podea, lângă. De fapt, cam asta era singurul lucru aranjat din garderoba ei. Ivy strâmbă din nas, încercând să ignore amlgamul de bej, maro, roz deschis sau albastru, toate amestecate şi aruncate peste tot.
  
  Îşi îmbrăcă rochie şi se privi în oglindă, netezindu-şi abdomenul cu mâinile, într-un gest de nervozitate. Inspiră adânc şi ieşi afară din camera ei, furişându-se neobservată până în Marea Sală.
  
  Când ajunsese ea, Isabella tocmai spunea câteva cuvinte, ca deschidere, presupunea Ivy. Se integră în mulţime, trăgând câte o ocheadă în stânga sau dreapta după cunoscuţi. O văzuse pe Lexie şi făcu un ocol enorm ca să nu se trezească lângă ea, aşa că îi luă mai mult decât ar fii trebuit să ajungă la un mic grup de două persoane, printre care şi Julieta.
  
  - Oh, mulţumesc, Doamne, am crezut că nu mai găsesc pe nimeni aici, îi spuse ea surorii ei. Sau mai bine zis, priatei ?
  - Arăţi uimitor, Julieta, îi zâmbi ea. Ştii, ai fii putut să-mi spui în ce te costumezi înainte, nu trebuia să fii aşa de secretoasă ...
  
  Observă că era foarte nepoliticoasă ; evident, sora ei vorbea cu un motan înalt şi slab, care se uita cu o privire puţin pierdută pe undeva prin mulţime.
  - Scuze, spuse Ivy puţin stânjenită. Eu sunt Ivy.
  Şi îi întinse mâna băiatului într-un gest atât de prietenesc şi necaracteristic ei.