lost in fights

[Lexie Stryder]

• Lexie o privi pe Ivy. Sentimentele ei se schimbau brusc de la furie la dezgust şi mai apoi la milă. Părea că Ivy nu înţelegea nimic, părea că inima ei se transformase în piatră. Patră rece şi tare, care nu se deschide niciodată.
  - Nicio dragoste nu e stupidă, spuse viperina brusc. Indiferent dacă e oarbă, adâncă dau superficială. Toate au un rost şi "vechea Ivy" o ştia.
  
  Lexie ridică din umeri simplu. Indiferent cât de naivă o credea Ivy, cât de prosteşte credea ea că îi iubea pe cei apropiaţi, Lexie ştia că nu era adevărat. Acea dorinţă de a-i ajuta pe cei care îi sunt dragi, de a-i crede şi de a-i proteja indiferent de forţele care i se împotrivesc era mai puternică decât orice şi Ivy ar fii trebuit să o ştie. Să ştie că Lexie cunoştea ambele părţi şi că ea, cu propria-i minte, nu condusă de alţii alesese locul ei în acea luptă.
  
  - Dacă tu ai fost înşeată să apaţii de o anumită parte în această luptă să ştii că nu înseamnă că aşa se întâmplă cu toată lumea. Eu mi-am ales parte cu creieraşul meu. Şi acea iubire oarbă pe care spui tu că o simt faţă de Kurt nu m-a influenţat să rămân de partea lui. Ce m-a influenţat să rămân de această parte au fost toate persoanele care ştiam că au nevoie de ajutorul şi încrederea mea.
  Viperina îşi ridică uşor bărbia. O cam enerva când oamenii o luau de proastă doar pentru că ea alegea să îi ajute. Ivy înţelesese în trecut felul ei de a fi şi Lexie se simţea întristată la gândul că acum femeia stătea pe câmpul inamicilor, ca unul de-al lor.