"I want to kill a certain man..." "I hope he's not referring to me..."

[Odette B. Malfoy]

-Eu nu cred ca se vor supara deloc, chicoti Odette nerabdatoare, gandindu-se la revederea cu Itachi.
Odette privi apoi inspre fereastra. Intr-adevar, parea sa fie Amen, dar il zari deloc pe Alan. Deschise precaut usa, in caz ca cel de la geam nu era Amen ci un criminal psihopat cu un topor.
Puse un picior in afara pragului si vazand ca nu sare nimeni cu un topor iesi detot afara, urmata de Kennya. Amen sari fericit pe ele facandu-le sa inceapa imediat sa ii cara cativa pumni.
-Vrei sa mori, Amen? intreba Odette

Amen se bosumfla si lasa capul in jos, incepand sa se legene in fata si in spate, precum un copil de patru ani pe care il certai cand uita sa traga apa la WC si aveai musafiri.
Il luara pe Amen in casa si fura foarte surprinse sa vada cat de albe si curate ii erau bandajele.
-Nu-mi vine sa creeeed, spuse Odette socata. Tu stii sa folosesti produse de curatat?
Amen isi dadu ochii peste cap si cu siguranta s-ar fi inrosit daca ar fi putut.
Se auzira trei batai repezi in usa, si toti trei isi dadura seama cine era. Alan avea felul lui special de a bate la usa. Odette ii facu semn lui Amen sa deschida usa.

Vrajitorul intra in casa cu un aer solemn. Purta o pelerina lunga, bleumarin si in mana stanga avea faimosul sau ciomag. Odette si Kennya salutara plictisite, iar Odette nu putea sa nu se intrebe de ce ii luau si pe ei. Mereu faceau ceva ce le strica in proportie de cincizeci la suta vacanta, restul de nouazeci la suta era vina celor doua fete, insa niciodata nu aveau sa recunoasca [da, totalul e de 140%=)) problem? hope not].
-Mergem? intreba viperina uitandu-se la ceasul care indica ora 3 dimineata.