all monsters are human

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi surprinsă pe străinul din faţa ei, însă se redresă repede. Nu era sigură dacă putea să îi spună unde se afla Victor sau nu, însă presupunea că nu va fii cine ştie ce problemă dacă îi spunea asta fratelui său geamăn.
  - Da, pot spune că îl cunosc, răspunse, încă uşor nesigură.
  Se încruntă, apoi îl privi confuză pe băiatul din faţa ei.
  - Şi numele tău e ... ?
  
  Viperina se îndepărtă un pas de necunoscut şi îşi ţinu mâinile una într-alta. Se simţea ciudat de bine şi mintea ei era limpede, dar visătoare, lipsită de griji şi complet relaxată. Era în acea stare în care putea face prostii mari şi putea să împătrăşească secrete importante pe care avea să le regrete mai târziu.
  
  Cu toate astea, ştia cum să se controleze. Putea să îşi ţină gândurile doar pentru ea şi încă nu avea nicio intenţie să îmătrăşească orice fel de informaţie cu băiatul al cărui nume încă nu îl aflase.