Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se uita la ea nedumerit, asteptand parca sa afle ceea ce tocmai se petrecuse in mintea ei adormita. Acea parte din lumea viselor. Insa ea doar il privi o clipa, apoi se intoarse inapoi la culcuseala. Hawk se incrunta. Fantine era cumva somnambula? Ramase cu privirea atintita asupra ei in continuare, intrebandu-se cat de treaza era de fapt.
  Ofta scurt, intorcandu-se inapoi la stelele lui. Norii ce fusesera inainte presarati pe cer pareau sa se risipeasca, lasand in urma o noapte fara luna. Dar stelele erau suficiente. Lui Colin ii placea asa. Acum putea vedea constelatiile. Scorpionul acolo, Lebada dincolo, Carul Mic si Carul Mare, Steaua Polara...
  Isi aduse aminte de vechile lui povesti, iar asta il facu sa zambeasca. Obisnuia sa i le spuna mamei, inainte de culcare. Spre rusinea lui, isi aminti ca in al doilea an la Hogwarts facuse ceva de genu' dintr-o pura gafa a subconstientului. Fusese o epidemie de poliomielita si era aproape imposibil ca Hawkeye sa nu prinda virusul. Statuse cu saptamanile in Aripa Spitalului, din cauza complicatiilor. Primele zile fusesera cele mai anoste. Avea febra, avea frisoane si pur si simplu ura felul in care se simtea. Isi amintea ca Ema il vizita atunci in fiecare seara. Pe de o parte, era datorita faptului ca ii era Sefa de Casa si era responsabilitatea ei sa se intereseze de binele Soimilor, iar pe de alta parte, era pentru ca cei doi fusesera mereu ca niste frati; isi purtau reciproc de grija. Cand el era mic, era simplul copil de care Soimeanca se ocupa cu o grija parinteasca. Mai tarziu, ajunsese sa-i intoarca favoarea, avand grija si interesandu-se de protectia ei. Intre cei doi era o relatie destul de simpla, insa tare imbarligata. Fiecare avea macar o arma impotriva celuilalt, asa la ordinea de zi. Isi aminti ca atunci cand statuse in Aripa Spitalului, facuse prostia inconstienta de a raspunde la prezenta fetei in cel mai stupid mod. Din cate intelesese mai tarziu, Ema doar ii verificase fruntea pentru a vedea cum sta cu temperatura, iar el se apucase sa balmajeasca povesti despre inelele lui Jupiter si lupta cu stelele Carului Mare. Chiar ii spusese 'mami', iar asta reprezentase un subiect de gluma mult timp intre cei doi.
  Tresari, simtind miscare din partea Fantinei. Isi intoarse privirea spre ea, avand grija ca de aceasta data sa nu mai fie atat de sobru. Nu-i statea in caracter. Nu raspunse imediat la intrebarile ei. Dar intr-un final ofta si isi fixa privirea in foc.
  " Fie ca iti place, fie ca nu..." incepu el pe un ton calm, detasat. " Esti responsabilitatea mea. Poate ca esti capabila sa te transformi oricand in lup si poate ca ai puteri magice eficiente, dar nu mi-ai dovedit inca faptul ca te poti proteja singura fara probleme. Esti prietena mea si nu puteam sa te las sa-ti petreci noaptea aici. Noptile in padurile din jurul Hogwarts-ului sunt periculoase. Si apoi, nici macar nu ti-ai facut un foc. Probabil ca ai fi degerat pana de dimineata"