match in heaven

[Evan F. Lovel]

• OOC: Me and Julieta
  
  BIC:
  
  Evan îşi făcu loc prin mulţimea elegantă de la intrare, cu un zâmbet mic şi mulţumit întipărit pe buze. Oamenii din jurul lui erau perfect aranjaţi, însă prea rigizi, cu cravatele strânse şi sacourile drepte; femeile cu tocuri înalte şi spate drept de balerine, cu rochii elegante şi trupuri sinuase şi subţiri, de parcă erau de porţelan.
  
  Evan nu se simţea chiar în largul lui acolo, însă o sclipire sălbatică îi apărea în ochi de fiecare dată când un bărbat se uita dezaprobator la cămaşa lui cu primul nasture descheiat şi lipsa unei cravate sau a unui papion. Plus mâinile în buzunare şi ţigara ieftină din mână arăta mai degrabă un intrus prin toată acea sofisticare misogină.
  
  Cu toate astea, mulţumirea de sine ieşea la suprafaţă în momentele în care domniţele îi arătau ochi dulci sau femeile respectabile îl cercetau din cap până în picioare cu priviri apreciative, care îi spuneau clar că erau fericite să vadă şi pe cineva diferit în mulţime.
  Aşa că intră deodată cu ceilalţi invitaţi în marea sală de bal a Muzeului de Vâjthaţ din Londra.
  
  Putea spune că fusese invitat la acea festivitate organizată de cei mai importanţi oameni ai înaltei societăţi, însă bănuia că invitaţia fusese retrasă după ce reuşise să inunde micul palat pe care cel care îl invitase îl deţinea. Oftă, dezaprobator. Nu se cuvenea ca oamenii să aibă atâţia bani. Din punctul lui de vedere, toată faima şi fâs-fâs-ul acea devenea vulgar.