The sun still smiled down on the world

[Raizen Isildur]

• Fumul era atât atât de dens și de înecăcios încât abia puteau respira. Asta fără să pună la socoteală toate dărâmăturile în flăcări pe care trebuiau să le ocolească. Ministerul Magiei devenise o ruină, toată splendoarea de odinioară eram acum doar o amintire, coridoarele aglomerate, pline de viață adăposteau acum doar cadavre carbonizate, îngropate în moloz și cenușă.
  
  Oameni răi erau destui pe lume, însă Raizen nu-și putea aminti decât de unul care ar putea fi capabil de o asemenea vrajă. Și era mort, complet ras de pe fața pământului, nici măcar o piatră de mormânt nu rămăsese în urma lui. Nu că l-ar jeli cineva...
  
  În alte condiții, tânărul ar fi privit cu admirație opera din jurul său. Ar fi nevoie de zeci de ani de muncă pentru a atinge un astfel de nivel. Desigur, el nu și-ar folosi cunoștințele magice în astfel scopuri niciodată. Nu fusese adeptul magiei negre sau al mentalității viperinilor. De fiecare dată când încerca să le justifice afinitățile către rău, se simțea depășit de problemă.
  
  Înaintau cu greu. Părea că mergeau deja la nesfârșit, peisajul din jurul lor era același, monoton, în ruine. Din cauza flăcărilor și a fumului, nici nu-și puteau da seama unde sunt. Kennya cunoștea Ministerul ca în palmă, însă păreau să fie în cu totul alt loc. Încercau să găsească Atriumul, asta dacă mai exista.
  
  Brusc, se auzi cum se sparge ceva undeva în dreapta lor. Se întâmpla destul de des, însă Raizen avea o presimțire inexplicabilă. Îi fugi gândul la străinul pe care îl urmărise înainte să cadă grinda de lemn pe el. Erau într-un labirint, jucându-se de-a șoarecele și pisica. Însă nu știa care, cine e. Trebuiau să fie precauți.
  
  Mergeau pe coridor încercând să fie cât mai tăcuți. Orice sunet străin îi putea da de gol. Raizen apăsă clanța ușii ce ducea în camera din care păruse să vină zgomotul de sticlă spartă. O cuprinse protectiv pe Kennya de umeri și păși înăuntru.
  
  „Lumos !”
  
  Încăperea prinse o lumină albăstruie, spectrală. Focul nu pătrunse încă în ea. În capătul opus se afla o ușă. Avea geamul spart și urme de sânge pe toc. Nu fusese doar o presimțire. Cineva fusese aici, și se rănise încercând să pătrundă în camera alăturată. Tânărul îi aruncă o privire cu subînțeles Kennyei și înaintară ca niște feline spre ușă.