Never stop to love me

[Julieta D. Thibault]

JULIETA & ARTIMEI

• Simti o usoara adiere de cum ajunse in fatza Azkabanului. Nu ii placea sa vina aici, poate ca erau rare momentele cand chiar venea aici si doar pentru ca era nevoita sau pentru ca se afla intr-o misiune a Devoratorilor. Nu stia de ce insa mereu ea era pusa sa faca treaba mai grea, sa intre prin efractie in inchisoare ceea ce putea sa insemne si moartea pentru ea. Se resemnase oricum cu gandul asta iar acum tot ce avea mai bun era sa isi indeplineasca misiunea.
  Era imbracata cu o pereche de blugi, un hanorac negru si parul roscat iesea doar putin din gluga neagra de pe cap. Cizmele mai lungi de genunchi si negre ii dadeau un aer misterios insa in acelasi timp nu o puteai recunoaste usor, sau cel putin asta spera ea.
  Lua o gura mare de aer rece si porni pe cararea ce ducea in spatele inchisorii, se strecura rapid printr-o crapatura facuta cu bagheta si apoi o inchise la loc sigura ca nu era urmarita de Dementori.
  Privi in jurul ei tavanele care mai ca se darapanau si celulele cu oamenii pe jumatate morti. Ofta si merse la celula 564. Se opri in fatza ei vazandu-l pe Damian care ranjea la ea.
  - Stergeti zambetul tampit de pe fatza si da-mi harta odata. Murmura ea insa tipul se apropie de gratii, ceea ce o facu sa se de-a inapoi cativa pasi.