Never stop to love me

[Julieta D. Thibault]

• Scoase un oftat lung privindu-l. Nu il putea refuza, insa nici nu avea sa-l ierte pe dinafara asa usor. Inauntrul ei il iertase, doar cand ii auzea vocea si parca nu putea sa stea suparata pe el, insa nu avea sa fie chiar atat de slaba. Ii simti respiratia calda pe gatul ei rece si isi arcui spatele cand o saruta pe gat lipindu-se de el din ce in ce mai mult insa se retrase cand ii auzi vorbele si dadu sa-l asculte.
  
  Dadu aprobator din cap la vorbele lui, nu ii pasa unde mergeau acum insa voia sa afle toata istoria cat de lunga ar fi ea sau cel putin sa stie adevarul. Ura minciuna si spera ca el sa nu recurga la asta, desi stia ca nu avea sa faca asta, cel putin dupa parerea ei. Cand el incepu sa vorbeasca din nou ii puse degetul aratator pe buze si zise:
  - Shh, ai spus ca pereti au urechi asa ca ai sa incepi sa povestesti cand..ajungem intr-un loc mai sigur. Murmura ea in cele din urma schitand un zambet dulce, iesira din inchisoare printr-o crapatura si il prinse de mana asteptand ca el sa faca vraja si sa plece de acolo. Avea sa se intoarca mai tarziu dupa harta.