Never stop to love me

[Julieta D. Thibault]

• Macar scapase de aceea inchisoare, oricum avea sa se intoarca in cateva ore si sa ia inapoi bucata aceea de harta. Avea nevoie de bucata aceea de harta altfel ar fi suferit, in adevaratul sens al cuvantului. Caci Devoratorii nu erau asa crutatori precum ziceau altii, chiar nu erau si poate nu aveau sa fie niciodata. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate si se tinu de Artimei cand ajunsera la marginea padurii, mereu acest "dute-vino" o dadea peste cap si simtea brusc o ameteala, insa ii trecea repede, ceea ce era bine, dupa parerea ei.
  
  Ii simti mainile baiatului pe umeri ei si continua sa mearga, gandindu-se incontinuu la ce avea sa-i spuna el. Daca el credea ca scapase de interogatoriu se insela, caci daca se pricopsise cu ea pe cap nu mai avea ce face decat sa-si accepte soarta. Isi indrepta privirea spre el si dadu aprobator din cap la vorbele lui insa se incrunta cand el adresa ultima intrebare si spuse:
  -Am..am avut ceva treaba pe la sediul Devoratorilor si am fost in Franta o saptamana, insa nu asta conteaza. Si nu nu mi-am gasit pe altul, probabil ar fi trebuit avand in vedere ca tu ai lipsit asa mult. Adauga ea razand si tachinandu-l pe baiat, insa continua: Dar nu despre asta vorbim, ci despre tine. Ce ai facut timp de trei luni, fara sa dai un semn de viata?