Einevere

[Ema Snow]

Einevere

Guileless daughter, each day you grow older,
Each moment I’m watching my vengeance unfold
For the child of my body, the flesh of my soul,
Will die in returning the birthright he stole.

Privat

• Londra nu fusese de mult timp scaldata in razele soarelui de toamna. Dimineata se anunta frumoasa, iar vantul adia usor.
  Ema isi intinse mainile si casca. Ramase asa o clipa, intinsa pe spate si cu cearsaful anapoda in jurul trupului ei firav. Arunca o privire spre ceas si se stramba. Inca o noapte in care nu se odihnise cum trebuie. Soimeanca isi azvarli picioarele peste marginea patului, pregatita de o noua zi. Era obisnuita cu lipsa de somn, asa ca nu-i veni greu sa-si adune energia necesara.
  Se invarti in mijlocul camerei, privind fiecare coltisor. Camera asta… Desi fusese si continua sa fie camera ei in casa parintilor, Ema nu putea sa zdruncine sentimentul ca nu-i mai apartinea. Era ciudat si total lipsit de logica, stia asta, dar gandul nu schimba cu nimic situatia.
  Se indrepta spre masuta de toaleta si se privi cu ochi obositi in oglinda. Dupa o pauza lunga, ridica peria in mana si incepu sa-si pieptene parul. Cu o miscare rapida, Ema rupse o alta fila a calendarului de pe masa si ramase cu privirea blocata asupra biletelului atasat. A, da, azi trebuia sa vina Hawkeye. Ii promisese ca avea sa-l ajute cu colierul ala gasit in Camera Portretelor. Si oricum isi dorea sa vorbeasca cu el despre intamplarea de pe Aleea Diagon. I se parea anormal sa adoarma intr-un foisor, in timp ce se fereau de ploaie. Ca sa nu mai precizeze ca de atunci Ema avea mereu senzatia ca a uitat ceva. Ceva era suspect la mijloc.