Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Colin se intoarse pe calcaie si intalni unghiile simple si rotunde ale Emei, urmand trasee scurte de sus-jos. Nu era niciodata un semn bun sa vezi o tanara batand din picior, mai ales una cu un caracter ca al Soimencei. Isi ridica incet privirea si intalni ochii de necitit ai fetei. Felul in care isi tinea spranceana ridicata, bratele incrucisate si incordate si felul in care buzele ii erau stranse in repros…
  ‘ Hopa!’
  “ Ema!” zambi Hawkeye larg, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. “Hei! Ce mai faci? Mda. Frumos cartier!”
  Se indoia ca Soimeanca avea sa zica ceva de bun augur. Deja il luase cu Rovson. Ok, pasul gresit. Stangul. O mangaie pe Ariadne pe cap si isi indrepta spatele, zambind mereu si mereu si mereu. Bun, trebuia sa evite o morala, asa ca isi puse rotitele in functiune ca sa gaseasca alt subiect. Sa gaseasca orice altceva, care sa-i distraga, macar pentru moment, atentia Emei.
  Se strecura pe langa ea si intra in micul hol. In timp ce trecea de pragul usii, se intreba daca Soimeanca ar fi putut opune rezistenta. Adica, zau! Era asa de scunda! Se descalta repede, fara sa se oboseasca sa se apleca ca sa-si dezlege sireturile. Isi intinse mainile pe langa corp, bucurandu-se de senzatia micilor furnicaturi de pe piele. Era ca si cum tocmai s-ar fi trezit.
  “ Buna ziua!” striga Hawk in gura mare.
  Dupa un moment lung de liniste, se intoarse intrebator spre Ema.
  “ Nimeni acasa? Dawn?”