Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se trezi brusc, intrerupand un sforait cat se poate de vibrant. Se stramba, inca prins in ceata somnului. Nu-i venea sa creada ca sforaise! De cat timp sforaia? Daca ii trezise pe colegii de camera cu minunatia asta? Oh, la naiba! O sa faca misto de el pentru multe saptamani!
  In mijlocul grijii mult prea ridicole in privinta sforaitul, ceva in mintea lui Hawk se aseza la loc cu un click aproape sonor. Asta nu era patul lui. Era prea tare si prea rece. Si unde ii era patura? Ii placea patura, il proteja de frig. Si totul mirosea a pamant. Asta nu era bine. Intotdeauna cand se trezea dimineata la Hogwarts totul in jurul lui mirosea a puf si a rufe curate. Isi tinu ochii inchisi si scoase un sunet jos din gat. Isi intinse mana dreapta si se gasi destul de surprins de faptul ca nu il intampina noptiera lui aglomerata cu tot felul de bomboane si caiete, ci ceva aspru si rece. Deschise ochii, holbandu-se ca un idiot la stanca din fata lui. Iar atunci toata realitatea il zdrobi.
  Stia acum unde era, asa ca se ridica cu rapiditate. Poate putin prea repede, caci pica aproape imediat inapoi, ametit. Focul se stinsese de mult timp, insa nu mai conta, caci soarele era deja sus pe cer. Panica i se ridica in gat atunci cand realiza ca Fantine nu era nicaieri prin apropiere. O clipa, se intreba unde se putea ascunde cineva intr-o pestera asa mica precum aia in care se afla. Privirea lui se invarti de zor, iar cautarea lua sfarsit destul de repede, atunci cand observa cele trei cuvinte scrise pe perete. Asta il calma intr-un mod straniu. Colin inghiti in sec, intrebandu-se ce se intamplase. El facuse asta? Din cauza lui nu dorea Fantine sa fie gasita?
  Nu stia cat timp ramasese acolo, holbandu-se la acele cuvinte simple. Poate ca trecusera doar cateva secunde, poate ca trecusera ore, dar intr-un final stomacul sau chirai. Ofta si iesi din pestera, aruncand o ultima privire in jur. Nici macar nu se mai obosi sa-si aranjeze parul ciufulit sau sa-si stearga praful de pe obraji. Nu prea il interesa. Era detasat de orice. Cu toate astea, isi ridica bagheta.
  " Leoth bridd" murmura rapid, iar trei pasarele luminoase aparura in jurul lui, exact asa cum se intamplase in tunel. Nu a fost nevoie de ordine vocale pentru ca pasarile sa dispara in padure. Colin se gandi ca nu-i incalca Fantinei intimitatea. Pana la urma, nu se dusese sa o caute. Insa stia ca, la un moment dat, una dintre pasari va ajunge la ea. Mesajul era, spera el, destul de clar. Ai grija si nu face prostii. Intoarce-te intreaga la Hogwarts.
  Drumul pana spre marginea padurii a fost extrem de lung si extrem de pustiu. Nu avea ce face decat sa revada iar si iar evenimentele petrecute in ultimele 24 de ore. Sincer, abia astepta sa ajunga la castel si sa aiba parte de un sandwich enorm si ceva ingrijiri medicale pentru mana rupta, insa nu se putu abtine sa nu se opreasca atunci cand ajunse aproape de granita padurii. Castelul se vedea destul de clar, iar Colin chiar putea sa-si dea seama de siluetele copiilor ce se grabeau la ore. Era o priveliste la fel de primitoare ca cea din noaptea anterioara, inainte de a pleca dupa Fantine. Dar de data asta nu mai putea sa se intoarca. Cu toate astea, ramase, asteptand parca sa vada printre copaci silueta unui lup, chiar daca stia ca sansele ca asta sa se intample erau infime.