Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ema era… indragostita?! Cum era posibil? Adica da, era o fire prietenoasa si in general te intelegeai bine cu ea, dar cum de ii cazuse cu tronc cineva? I se parea un lucru atat de straniu! I se parea ceva atat de ciudat de parca vedea o foca blanoasa tinand discursuri cu cuvinte pompoase in fata Adunarilor de la Geneva! Ce-i drept, il cam speria. Adica putea face fata unei Eme nervoase – avusese multe ocazii in care sa se antreneze pe cand ea era Sefa de Casa. Putea face fata unei Eme triste – si asta o vazuse de cateva ori, foarte rar. Putea face fata unei Eme fericite si plina de rasete, dar o Ema indragostita?! Nu! Asta era ceva peste puterile lui. Isi amintea ca tanara avusese o mica pasiunea pentru un pusti de la Ochi-de-Soim candva, un… cum il chema? Un Nick, un Nair, un ceva cu N. Dar nu fusese nevoit sa-i urmareasca reactiile.
  Brusc, Colin avea senzatia ca uita ceva. Incerca sa-si dea seama, sa-si aminteasca ce anume, dar gasi misiunea imposibila. In schimb isi ridica barbia si zambi smechereste.
  “ Cum il cheama?” intreba, privind-o cu ochi curiosi.
  Macar sa-i stie numele acestui gentleman. Pentru ca trebuia sa fie un gentleman. Cine stie? Poate il va intalni candva si ar fi mai mare pacatul sa rateze ocazia.
  Pestera lui Godric, ha? Ce cautase ea acolo? Ah! Sigur se dusese in vizita la matusa ei… Matusa al carei nume Hawkeye nu-l mai stia… Matusa… In fine, mama varului Emei, Tony. Ei locuiau in Pestera lui Godric. Prea bine! Ridica din sprancene spre ea, cu o moaca atotcunoscatoare.
  “ Cum arata?”
  Ok! Se simtea ca o fetita prostuta care moare sa auda cateva barfe!