Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ii scapa un strigat inabusit cand Ema ii ridica piciorul. Se dezechilbra si pentru o clipa ingrozitor de lenta se temu ca avea sa vina val-vartej pe podea. Insa nu se intampla asa si Hawk respira usurat. Atat ii mai trebuia: sa-i dea Emei un motiv in plus de a-l face impiedicat. Nu ca nu ar fi fost. Lumea ar fi crezut ca ii venea usor sa mearga la cat de inalt era, dar tocmai din cauza asta se impiedica adesea. Totusi, echilibrul lui se imbunatatise vizibil in ultima vreme. Si daca statea sa se gandeasca bine, chiar pusese ceva muschi pe el de cand incepuse sa intre in probleme adevarate. Ha! Ca sa vezi! Poate ca intr-adevar putea deveni genul de baietandru cu muschi conturati. Nu sa iasa in evidenta. Probabil ca ar fi regretat daca isi pierdea renumele de slabanog. Nu, ceva delicat, un contur fin, suplu. Si ceva mai multa forta. Uneori, era ca o muiere…
  Tresari cand Ema ii ridica blugul. Ok, sigur era ca o muiere. Vruse sa spuna ca totul e in regula, dar renunta rapid. Stia cat de incapatanata putea sa fie Soimeanca si chiar nu avea chef sa se ia la discutii cu ea. Nu acum. Oricum avusesera ei cateva titluri si incendii pe ziua de azi si sigur vor avea si mai multe.
  Cand fata termina de verificat, isi indrepta atentia spre manualul lui Hawkeye. O lasa sa citeasca cu atentie, intrebandu-se unde era gandul ei. Parea… Parea blocata. Ca si cum ceva nu era in regula. Si sigur ca nu era! Nu ar mai fi fost aici daca era.