Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye rase cu pofta cand vazu pixurile. Oh, Merlin! Cat se distrase cu chestiile alea de scris! Cand Ema ii aratase chestia aia pentru prima data, instrumentul de scris ii trezise lui Colin o curiozitate sinistra. Cum functionau fara vraji si fara o calimara prin zona. Il luase si il desfacuse, incercand sa-i dea de cap mecanismului. Pana la urma, nu era nimic special. Un arc, un tubulet cu o chestie numita pasta – cea care servea pe post de cerneala aparent – si cateva alte tubulete. Mare filozofie nu era, dar distractia fusese maxima. Se intreba cum aratase micul lui moment in ochii unui Incuiat. Probabil paruse un nebun… Eh, asta e! Nu-l interesa. O fi el o persoana orgolioasa, dar nu e prea afectat de ce zic cei din jur.
  Ii cam pieri zambetul cand Ema ii puse foile in fata. Era bucuros ca ea parea sa preia partea dificila, insa tot nu-i placea cum stateau lucrurile. Frate, fata asta chiar era pusa pe o treaba serioasa. Colin ofta usor si ridica prima carte, punand-o in fata. Nu o deschise. Mai intai avea cate ceva de povestit.
  Ii spuse Emei de mica lui vizita la Oglinda lui Erised, de felul in care daduse peste Calliope, de decizia de a merge in Camera portretelor si chiar ii descrise cum arata colierul. Ii spuse de tunelurile reci, pline de paienjeni si sobolani, de dublura lui, de sarpele urias, de blocaje si de iesirea in Padurea Interzisa. Ii spuse totul, in cele mai mici detalii. Iar cu o memorie ca a lui, asta era suficient.