Einevere

[Ema Snow]

• Intelegea cat de importanta era intreaga situatie. Cineva pusese intentionat colierul in Camera Portretelor, dar de ce? Carui scop servea ca o mana de copii sa se piarda prin tunele intunecate si sa fuga pentru viata lor la fiecare cateva minute. Tremura scurt. Inca isi amintea noaptea in care o Soimarita din anul II daduse buzna in dormitorul Soimencelor din anul VII si o anuntase ca un elev de la Casa Albastra e in Aripa Spitalului. Ema avusese un sentiment prost in legatura cu asta, si isi reprimase un strigat cand il vazuse pe Hawk intins pe un pat de spital. De ce trebuia sa fie aiuritul de Colin? Rana de la glezna i se infectase, iar fruntea lui ardea sub mana Emei.
  Brusc, ii veni in minte imaginea gleznei lui. Cercul aproape perfect ce-i inconjura pielea. Sigur va lasa un semn. Ema isi duse mana spre omoplatul stang, acolo unde rana ei aproape se vindecase cu un semn. Hawkeye ii era ca un frate si niciodata nu dorise ca si el sa aiba ceva permanent care sa-i aminteasca de momentele negre. Cel putin, nu inca. Si cel putin, nu ceva atat de mare. Da, nu iesea in evidenta cine stie ce, dar…
  Gandurile ei deveneau din ce in ce mai fugitive. Mai variate. Mai incetosate.Ema prinse mai bine hartiile in mana si se ghemui in fotoliu. Muschii ii deveneau din ce in ce mai relaxati, ochii ii erau din ce in ce mai grei. I se facuse somn. Nici nu realiza cand degetele isi pierdura strangerea din jurul foilor.