Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Colin continua sa dea pagina dupa pagina. Nimic din ce citea nu i se parea relevant. O vreme, se intreba de ce Ema avea atatea carti despre magia veche. Inchise cu putere cartea si o puse in teancul cartilor nefolositoare. Arunca o privire rapida spre colega sa, urmarind o secunda cum se face mai comoda in fotoliu.
  Bun, urmatoarea carte. ‘Blesteme in teleportari’. Interesant titlu, intr-adevar. O deschise si se uita la scrisul dubios din coltul de sus. Era lunguiet si putin cam tremurat, dar se putea citi foarte clar ‘D. A. S.’. Deci asa se explica numarul mare al cartilor. Sigur erau ale lui Dawn, sora mai mare a Emei. Soimeanca pomenise la un moment dat ca sora ei planuia sa invete cat se poate de multe despre magie cat mai diversificata. Cand o cunoscuse, Colin invatase repede ca Dawn stia magie neagra, magie de vindecare, magie de aparare si toate celelalte categorii – despre unele dintre ele nici macar nu mai auzise.
  Era tensionat. Atat de tensionat incat sunetul mai multor foi cazand pe jos il facu pe Hawk sa sara pana in tavan.
  “ Totu’ bine, Emm?” intreba el, dar nu primi niciun raspuns.
  Cand isi ridica privirea spre fotoliu, se pomeni destul de surprins sa o vada pe Soimeanca adormita intr-un ghem. Mana ei atarna intr-un unghi ciudat peste bratul fotoliului, iar paginile zaceau intinse pe podea, fiecare pe unde o purtase curentul.
  “ Ema?” indrazni Hawkeye, dar fata nici macar nu se misca. Se ridica de langa masa ca sa adune foile, le puse pe un scaun si se opri sa se incrunte catre Ema. Se uita dezorientat prin jur. Lua o patura usoara aflata intr-un colt al camerei, frumos impaturita pe raftul unui dulapior jos si o intinse peste trupul Soimencei, punandu-i mana ce atarna pe langa ea. Se intoarse la lucru. Macar o putea lasa pe Ema sa traga un pui de somn.