Einevere

[Ema Snow]

• “ Ce e in neregula cu varsta mea?” intreba Ema nedumerita. Si de unde o stia straina asta?
  “ Cum adica ce e in neregula cu varsta ta? Esti prea tanara, mama!”
  “ Nu mai imi spune asa. Eu nu sunt o mama” i-o taie Ema grabita. Se simtea aiurea. “ Desigur ca nu sunt o mama. Nici macar nu sunt maritata. Nici macar nu am terminat scoala, pentru numele lui Merlin!”
  Straina o privi cu ochi mari, muta de uimire. Felul in care se uita la ea. Ii era atat de cunoscut Emei. De parca era propriul ei stil. O nelinistea. Si apoi, era chipul fetei. Formatul ochilor de un verde albastrui. Avea acelasi format ca Ema. Genele lungi si negre, neincarcate de rimel. Buzele erau mult mai echilibrate ca ale Soimencei, dar iarasi cunoscute. Revedea chipul iubit in ele.
  “ Cum?” intreba ea. “ Nu stii cine sunt? Trebuie sa-ti amintesti de mine, te rog. Sunt eu, Einy. Einevere?”
  Fata avea o privire imploratoare ce o dezarma pe Ema. Cum putea sa-i spuna ca intr-adevar nu-si amintea de ea. Nu o mai vazuse inainte, niciodata in viata ei. In schimb, numele… Numele il auzise chiar in ziua respectiva. De la Hawkeye. Il vazuse cu ochii ei scris pe prima pagina a manualului baiatului. Cine il scrisese acolo si de ce, asta era inca un mister.
  “ Nu… Imi pare rau” spuse Ema slab, lipsit de viata.
  Se simtea de parca ii frangea inima. Sentimentul se accentua cand vazu privirea pierduta a Eineverei. Era aproape la fel de lipsita de viata ca vocea Emei. Si ajunsese asa in doar cateva secunde.