Einevere

[Ema Snow]

• Se uita lung la Hawkeye si se indrepta in fotoliu. Totul parea atat de diferit! Atmosfera… Cu o clipa inainte fusese pe strada gri, cu vantul biciuindu-i obrajii si aerul sarat iritandu-i ochii. Luptase cu niste idioti si ajutase o fata care se parea ca era fiica ei. Acum statea in sufrageria linistita, cu un Colin mult prea curios holbandu-se la ea. Ceva ii aluneca pe picioare, iar ea isi muta privirea. Era o patura veche, dar bine pastrata. O patura pe care Ema si-o amintea de mic copil. Dar cum ajunsese pe ea? Nu-i fusese frig ca sa se inveleasca si oricum atipise fara sa-si dea seama. Nu fusese ceva voit. Probabil ca era mana lui Colin la mijloc. Dorea sa-i multumeasca, dar era atat de aproape incat mai ca ii simtea respiratia pe maini.
  „ Rovson, da-te la o parte si nu-mi mai lua aerul” murmura ea, impingandu-l pe baiat intr-o parte.
  Se trezi incercand sa traga de timp. I se parea prea dificil sa-l lamureasca pe Hawkeye fara sa o considere nebuna. Insa avea un sentiment puternic in legatura cu toata treaba asta. Stia cumva ca ce vazuse nu fusese un simplu vis. Era ca o prezenta constanta in fiinta ei.
  Zambi prosteste spre Soimean. Asta o sa fie amuzant de urmarit.
  „ Uite, am avut visul asta… Eram undeva… cred ca era un drum de coasta. Si era o fata care se lupta cu doi tipi… Aratau ca niste Devoratori ai Mortii… In fine. Am ajutat-o pe fata asta si mi-a spus ca o cheama Einevere. Si mi-a mai spus cumva… A spus ca eu sunt mama ei”