Einevere

[Ema Snow]

• Nu-si misca nici macar un muschi. Doar a stat si s-a holbat la el, intrebandu-se cat de tembel putea sa fie copilul asta. Ii oferise cateva ‚explicatii’ si se grabise sa-si continue studiile. Da, ar fi apreciat asta in alte situatie. Rovson pur si simplu nu intelegea gravitatea intregii situatii. Nu era o coincidenta si nu era imaginatia ei. Era ceva mai mult de atat. Ema putea sa spuna, o simtea vibrandu-i in gat. Era ceva peste puterea ei de intelegere.
  „ Esti imposibil!” marai spre el si se apleca inainte, apucandu-i incheieturile si strangand suficient de tare incat sa-l faca sa scape cartea din maini. Il fixa cu o privire rece, impenetrabila si vorbi pe cel mai jos ton posibil. Suna periculos. Vibrant, dar stabil. „ Nu intelegi. Aia era Einevere si cumva, ala nu a fost un vis. A fost o legatura cu viitorul”
  Ii elibera bratele, retragandu-se cu o miscare smucita. Soimeanca isi incrucisa mainile la piept, incruntandu-se in timp ce incepea sa faca un traseu de dute-vino in fata fotoliului.
  „ S-a mai intamplat cu trecutul. Acum putina vreme am fost cu Rose in Padurea Interzisa si ne-am trezit cu noi insine pe cap. Doar ca… mai mici. Mult mai mici. Inainte de a veni la Hogwarts. Inainte de tot calvarul. Probabil ca Grace avea cinci sau sase ani cand a venit aici…”
  Se pierdu in propriile-i ganduri, naucita pe moment. Toata chestia asta cu timpul… Pana acum Ema se intalnise cu varianta ei din trecut. Acum se parea ca ajunsese cumva cu mintea in viitor. Mai urma doar sa-si vada propria versiune din viitor. Dar poate o facuse deja si pe asta. Se uita cu ochi mari la Hawk si ingenunche langa masuta, tragand o coala de hartie in fata ei. Scrise cu rapiditate un singur nume pe foaie si o intinse spre baiat, deschizand manualul de Farmece.