Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Incerca sa si-o imagineze pe Ema alaturi de o varianta mai mica a ei, o copie fidela a fetitei satene din pozele de pe semineu. Nu era ceva dificil, dar era ceva nefiresc. Parca vedea poze prezente pe scara evolutiei. Isi scutura usor capul, concentrandu-se iar pe cuvintele Soimencei.
  Avea o logica. Din cine stie ce motiv, se parea ca chestia asta cu buclele in timp si atingerile diferitelor fluxuri ii cam bantuia. Hawkeye se uita iar la cele doua cuvinte scrise, atat de asemanatoare, si intelese ce vroia Ema sa spuna. Poate ca pe Aleea Diagon avusese loc un astfel de incident. Poate ca se intalnisera cu o Ema mai batrana si cel mai probabil memoria despre intalnire fusese stearsa. I-ar fi placut sa stie ca Ema fusese cea care se ocupase de amintirile lor. Ii dadea un sentiment linisitor. Asa stia ca nimeni nu se jucase cu mintile lor. Insa era ceva mai mult in toata povestea asta.
  Incerca sa se gandeasca la cineva care le-ar putea oferi raspunsurile necesare. Probabil ca o Ema varstnica ar fi fost suficienta, dar cum faceai rost de una? In schimb, aceasta Einevere care bantuia mintea inconstienta a Emei parea sa aiba destul de multe cunostinte in domeniu. Si, daca era intr-adevar fiica Soimencei, asta insemna ca statuse o vreme prin preajma unei detinatoare de informatii necesare lor. Sigur trebuia sa stie si ea ceva.
  Hawk isi freca palmele, un zambet atipic pe buze.
  „ Cred ca e cazul sa ne apucam de treburile urgente si sa o gasim pe duduia Einy.”