Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Colin o privi, urmarind in liniste toate emotiile ce i se schimbau in ochi. Asa cum o mai zisese de multe ori inainte, devenise obisnuit sa evite retinerea Emei si sa-si dea seama de starea ei. Nu-i raspunsese imediat la intrebare, preferand sa o lase sa se calmeze putin inainte. Insa timpul trecea, oricat de apasator.
  „ Acolo unde ai intalnit-o si inainte” ii raspunse el. „ In mintea ta. Pare un loc bun. Cred ca ne putem folosi de cateva vraji ca sa realizam asta. Si cum magia veche e destul de folositoare, am putea incerca. Acum… Tot ce trebuie sa faci este sa tragi un pui de somn si sa visezi. Si sincer, as fi recunoscator daca te-ai gandi in timp ce adormi la cadrul in care ai vazut-o pe Einevere”
  Se ridica de pe canapea, invartindu-se in jurul bibliotecii, acolo unde stia ca Ema avea cartea veche, cu coperti groase. Ea se descurca destul de bine cu magia veche. Colin… Colin mai greut. Insa stia cateva principii de baza. Daca avea cuvintele, putea sa faca vraji complicate. Sau cel putin asa credea. Ah, uite-o! Lua cartea in mana si incepu sa rasfoiasca, intorcandu-se pentru a-si ocupa iar locul pe canapea. Se simti extraordinar de cuminte si constincios cand se apuca sa-si noteze cuvintele pe foaia pe care Ema scrisese, facand acordurile necesare si pozitionand corect cuvintele in fraze.
  Arunca o privire rapida spre Soimeanca.
  „ Hai, ce faci? Tu, somn, acum” spuse el, aratand cu degetul spre ea, apoi spre pamant.