Einevere

[Ema Snow]

• „ Ma gandeam ca o sa apari” zambi Einevere, apoi isi indrepta privirea spre Hawkeye. „ Dar nu ma gandeam ca o sa-mi dai un motiv in plus in a te crede. Unchiule Hawk”
  Salutul Eineverei sunase atat de incantat si atat de politicos in acelasi timp. Ema era pe de o parte incantata sa afle ca prietenia ei cu Hawkeye va dura suficient de mult incat sa ajunga sa-i cunoasca copiii; stia ca daca se intampla asta, atunci sigur prietenia lor va dura pana la finalul anilor de viata. Dar pe de alta parte, o ingrijora teribil, din atat de multe puncte de vedere. Unul dintre ele ar fi fost pericolul reprezentat de Hawk in educatia copiilor ei. Si daca Einy avea dreptate, iar cel pe care i-l aratase in fotografie era fiul ei, atunci pericolul era dublat.
  Soimeanca isi ridica pandantivul, scotandu-l de sub gulerul gecii. Tanara ii zambi si ii imita gestul. Acum ca Ema putea analiza ambele pandantive, isi dadea seama ca erau cat se poate de identice.
  „ Scrie… Sunne Leoth” vorbi Einy.
  „ Lumina Soarelui” raspunse si Ema, recunoscand cuvintele scrise pe propriul ei medalion.
  „ Mi l-ai dat atunci cand am implinit saptesprezece ani. Nu a fost cu mult timp in urma, totusi”
  Deci avusese dreptate. Ema il primise la varsta majoratului vrajitoresc, i se parea normal sa faca exact acelasi lucru mai departe. Se dadu un pas in laterala si se intoarse pe jumatate, in asa fel incat sa-i vada pe amandoi. Zambi stramb spre Hawkeye, pe chipul caruia inca era vizibila o urma de soc.