Einevere

[Ema Snow]

• Einevere era cu siguranta logica. Ema se gandi daca nu cumva fusese – sau inca era in timpul ei – o membra a Casei Ochilor-de-Soim. Incerca sa se puna intr-o pozitie mult mai avansata in timp. Sa se imagineze in rolul ei fata de Einevere. Trebuia sa recunoasca faptul ca, intr-adevar, ar fi procedat asa cum descrisese fata. Pentru ca, daca nu ar fi stiut ca numele de Einevere inseamna ceva pentru ea, nu s-ar mai fi intors vreodata in locul asta. Chiar. Unde erau? In mintea Emei?
  Deci, pana la urma, Einvere tocmai ii servise pe tava un motiv in plus pentru a o crede. Se parea ca o cunoaste pe Ema cu o precizie familiara, iar asta o facea pe Soimeanca sa se simta straniu, dar si bine.
  „ Ce ne poti spune despre toata imbarligatura asta cu timpul?” intreba Ema.
  Einevere paru sa cantareasca raspunsul o clipa.
  „ Nu cred ca e cea mai buna idee sa-ti spun. Sunt destul de sigura ca va va afecta viitorul si va influenta deciziile pe care le veti face. Si sincer, nu stiu cum va degenera viitorul vostru in asemenea conditii”
  Din nou, logic. Ema se mahni pe jumatate ca nu se gandise si ea la asta, desi initial tinuse mortis ca Grace si Vivienne sa nu afle mare lucru despre Ema si Rose. Se simtea prostovana si nu-i placea. Ema nu era niciodata prostuta. Era o Soimeanca pana la urma. Accepta sa aiba momente de naivitate, dar asta era pur si simplu prea mult.