Einevere

[Ema Snow]

• Eh, era linistita sa rezolve atatea probleme intr-o singura excursie mentala, oricat de ciudat suna conceptul. Se uita spre Einevere, incercand sa-si dea seama daca intr-adevar credea ca tanara se afla acolo sau daca era totul doar in imaginatia ei. Dar, oricat de intortocheata era creativitatea Emei, Hawk era acolo, nu?
  In minte ii venira cele mai ciudate imagini si cele mai stranii sentimente cand intalni privirea ciudata a Eineverei. Ca si cum ar cunoaste prea bine situatia copilei. Stia, instinctiv, faptul ca Einy suferise, iar asta o enerva la culme. Se vedea capabila sa rupa gatul persoanei vinovate fara nici cel mai mic regret. Se vedea in stare sa se foloseasca de protectia intunericului pentru a ataca. Auzea mereu si mereu acelasi cantec de leagan, sumbru, misterios, negru, invartindu-se undeva intr-un colt indepartat al mintii sale.
  
  Shh, copile, intunericul se va inalta din adancuri si te va purta in somn…
  Fiica nevinovata, voi forma credinta ta si vei stii intotdeauna ca el este un hot.
  Si nu vei intelege cauza durerii tale, dar vei urma intotdeauna vocile de dedesupt.
  Fiica nevinovata, spiritul tau o va uri, floarea tradatorului,
  Si vei expune comportamentul sau de papusar, fiindca tu ai dovada ca el i-a tradat loialitatea.
  
  Fiica lipsita de viclenie, in fiecare zi cresti,
  In fiecare moment ma uit cum razbunarea mea infloreste
  Pentru copilul corpului meu, trupul sufletului meu,
  Vom muri returnand dreptul din nastere pe care l-a furat.
  
  Soimeanca se cutremura, revenind brusc la realitate – sau cum se putea numi realitatea mintii sale. Vocile din mintea ei disparura subit. Clipi derutata, uitandu-se spre marea indepartata.