Einevere

[Ema Snow]

• Irlanda era singurul loc unde putea ramane in siguranta. Ha! Cine o invatase prostia asta? Poate ca era cumva legat de Colin. Radacinile lui erau in Irlanda pana la urma.
  Ema facu tot posibilul sa nu se gandeasca la ceea ce tocmai aflase de la Einevere, insa pana la urma ajunse la concluzia ca mai bine lasa gandul pentru noaptea respectiva. Intotdeauna avea un somn linistitor daca avea ce sa ‚rumege’ inainte de culcare. Iar povestea asta parea chiar promitatoare. Ce s-ar putea intampla pentru ca Einevere sa ajunga intr-o astfel de situatie? Pai, erau destul de multe scenarii posibile, care mai de care mai plauzibile, scenarii la care Ema promise ca se va gandi mai incolo.
  Tresari involuntar cand il auzi pe Hawk murmurand, desi initial nu a inteles ce spusese Soimeanul. Relua sunetul in minte, reusind sa scoata o singura litera accentuata. J. Ok, care era faza cu J? Ce legatura avea? Se stramba spre el, neintelegand.
  „ Cred ca e timpul sa ne intoarcem cu totii acasa” anunta Ema, uitandu-se cu caldura la Einevere.
  Observase gestul ei de mai devreme cu poza, un gest ce trezi in interiorul Soimencei un sentiment puternic, cald si placut, de dragoste neconditionata. Si apoi se gandi ca J. trebuia sa fie ceea ce citise Hawk pe spatele pozei. Ema obisnuia mereu sa treaca initialele celor care aparea in fotografii. Isi aminti de pustiul ce aparea in poza si se gandi ca nu el era J. Parea cam aiurea. Dar Einevere, pe de alta parte…
  Totul in jurul lor incepu sa devina neclar si intunecos, iar Ema realiza ca in doar cateva secunde avea sa se trezeasca inapoi in sufrageria familiei sale. Zambi, dandu-si seama de o posibilitate pentru micul mister. Pana la urma, era vorba de cum i-ar fi placut sa o cheme pe fiica ei.
  „ Te cheama Joanne, nu? Einevere Joanne?” intreba brusc.
  Nu apuca sa vada decat un zambet amuzat din partea fetei inainte ca totul sa dispara.