Einevere

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se trezi pe intins pe canapeaua din sufrageria mica a familiei Snow. Il durea putin capul si se simtea cam ametit, dar banuia ca avea sa-i treaca repede. De fapt, chiar asa se si intampla, in timp ce el statu intins. Clipi des si isi freca ochii asemenea unui copil mic. Cumva, nu-i venea sa creada ceea ce tocmai aflase si ceea ce tocmai facuse. Avea ciudata senzatie ca totul fusese doar un vis, o nascocire a mintii sale. Si totusi, manualul de Farmece era inca pe masa, cu scrisul lunguiet al unei Eme trecute de prima tinerete.
  Se ridica in sezut, uitandu-se instantaneu in dreapta, spre fotoliul in care stia ca-si va gasi colega de Casa. Si a avut dreptate. Simtea ca e randul lui sa-si primeasca raspunsurile acum. Se uita spre chipul tanar, incadrat de parul castaniu, apoi spre umarul stang unde stia ca, in partea opusa, pe omoplat, era micul mister insangerat al Emei. Nu vorbi imediat, preferand sa-i dea atat fetei, cat si lui, un moment in care sa-si asterne gandurile la locul potrivit. Analiza inconstient pandantivul de la gatul Emei, intrebandu-se in treacat ce legatura aveau rudele doamnei Snow cu lumina soarelui si de ce serveau tocmai acele doua cuvinte pe post de motto al familiei.
  „ Emm…” incepu Hawk incet. „ Cred ca este o alta zi”
  Stia ca Ema va intelege la ce se referea. Stia pentru ca ea intotdeauna intelegea micile jocuri de cuvinte. Stia pentru ca ea era cea care le folosea de obicei. Si stia ca de data asta era pregatit sa o infrunte pe cea care-i era ca o sora.