little things

[Evan F. Lovel]

• Evan o privi pe femeie, tulburat de neatenţia şi prostia de care dăduse dovadă doar acum câteva secunde. O privi cum stătea, încălecând geamul şi se apropie de ea, prinzând-o de braţ. O ţinu strâns, apoi se aplecă şi văzu scândura de sub pat dată la o parte.
  Se încruntă, însă o privi pe blondă cu un aer încurcat.
  - Nu ţi-a ieşit, spuse el, pe un ton ciudat de blând. Ştii că acum te voi ţine aici până îmi vei da ce îmi aparţine.
  
  Evan o trase uşor şi coborî cu ea scările, uitându-se la Louis care îi aştepta jos cu o privire îngrijorată.
  O puse pe blondă să se aşeze pe un scaun şi se postă în faţa ei, cu o expresie serioasă, dar relaxată.
  Evan nu era genul care să se enerveze şi să îşi iasă din fire pentru propria lui prostie. El gândea şi calcula, astfel încât să nu o mai repete.
  
  - Eu sunt Evan, spuse, zâmbind pe jumătate de gură. Nepotul lui Jep, pe care, evident, îl cunoşti. Făcu o pauză, privind-o pe femeie. Şi numele tău ?