the silence is slowly killing me

[Lexie Stryder]

• Lexie se dădu la o parte din faţa vânzătorului şi răsuflă uşurată. Făcuse tot ce putuse şi Frank avea să se trezească în curând. Nu era prima dată când viperina făcea aşa ceva, însă se simţea ca şi cum ar fi fost. Fiecare viaţă era alta şi când ştia că depinde de ea, se simţea extrem de stresată şi presată.
  
  - Da, va fii bine, răspunse ea cu răceală, aruncându-i o privire fugară lui Lilith. Fata nu ar fii trebuit să fie acolo şi Şefa de Casă se simţea brusc responsabilă pentru orice făcea ea sau Lil acolo. Nu ar fii trebuit să vii aici, ştii asta nu ?
  O privi pe viperină, uşor încruntată, şi se înduioşă când o văzu atât de umilită. Tresări brusc atunci când Frank începu să tuşească şi se grăbi şă îi susţină capul.
  
  Îi puse ceafa pe braţul ei şi îl ridică uşor, iar acesta, cu ochii înjectaţi le privi pe cele două fete, zăpăcit.
  - Parcă mi-a rupt cineva toate oasele din corp, însă mă simt bine, spuse el, cu un zâmbet amuzat.
  Lexie râse şi îşi întoarse privirea spre Lily.
  - E bine, şopti ea, uşurată.