Child of light

[Fantine Tholomyes]

Nu stia cu ce trabuia sa inceapa, ca intr-o problema de matematica, cu necunoscute.Avea indicii multe, dar si mai multe lipseau.Nu stia cine erau cei trei!Nu stia ce era cu toate aceste nume, nici macar nu stia care sunt!Colin fusese cel care citise biletelul si doar el le cunostea.Si iar gandurile ii zburara spre figura aceea inalta si neastamparata, dar insuportabil de draguta...de parca doar aceea ar fi fost scaparea pe care o astepta sa vina...Se ura pentru asta, pentru simplul fapt ca se gandise la el, doar isi promise ca nu o mai face, ca nu mai indrazneste sa se intoarca in trecut, sperand sa-l uite ca pe un vis urat.Colin era parte din trecut, trebuia sa il uite si pe el.
Stia sigur: daca reusea sa scape cu viata din toata povestea aceea, atunci nu se va mai intoarce la Hogwarts.In cele cateva ore de singuratate, pe malul dulce de ocean, avuse destul timp sa isi construiasca frumoase planuri de viitor...Voia sa se mute cu traiul undeva departe, neaparat munte, cu vand,si fulgi, si frig, si foc in soba.Si cu padure!O padure mare si deasa, mai frumoasa ca cea de la Hogwarts, mai luminoasa si primitoate.Voia o casa mica, in stil rustic, cu fotoliu in fata semineului si biblioteca mare, cu pat de lemn, miros de rasine si brad.Cu fereastra imensa, care sa-i umple micuta odaie cu lumina.Voia un caine- un Huskey-un prieten- unul cel mai bun, cu care sa stea in noptile reci...
Dragostea ramanea pe ultimul plan, era prea usuratica, prea trecatoare si dureroasa ca sa se mai gandeasca la ea.O lasa sa-si faca de cap, sa mearga pe cararile ei, incercand sa o evite...

...Il tinea minte la fel, trist si fara viata, tacut si uitat, pustiu...
Satucul acela, mic, departat, unde fugisera cei doi indragostiti, inca cu douazeci de ani in urma, locul unde isi construisera cuibusorul parintii ei-Un varcolac ambitios si o frumoasa tanara incuiata.Era singura de pe strada instrainata de vreme, ce ducea spre locul cel iubea cu zece ani in urma, dar pe care ajunse sa-l urasca de la tragicul accident care ii luase cele mai scumpe si dragi fiinte, iar odata cu ele si toate amintirile frumoase.Se indrepta cu pasi mici spre casa cu pricina, cautand cu privirea de jur imprejur, pentru a intalni macar un chip cunoscut...
...Se opri in prag...Ezita...
Sunetul familiar al soneriei se auzi dupa o scurta apasare pe butonul mic din dreapta usii..."De ce mai incercase sa sune la usa, doar nu locuia nimeni acolo!" isi zise cu repros Fantine stramband din nas...
Apuca usor clanta usii pentru a pricepe daca va avea nevoie sau nu de bagheta pentru vraja "Alahomora", insa mare ii fu uimirea cand inauntru se auzira pasi care veneau sa-i deschida...