the silence is slowly killing me

[Lexie Stryder]

• Lexie se ridică de pe podeaua rece de piatră şi îşi scutură blând roba neagră care se prăfuise.
  Îl ajută pe Frank, care părea prea ameţit ca să se ţină pe picioare şi scăpase un geamăt când se trânti în scaunul lui obişnuit, de după tejghea. Lexie îşi trase la rândul ei, unul dintre scaunele din jur, aşezându-se de partea opusă lui şi o invită din priviri pe Lily să facă acelaşi lucru.
  
  - Mă bucur că eşti bine, Frank, însă e o problemă aici, începu viperina, vădit îngrijorată. Cine şi de ce ar vrea să te otrăvească, sau să te omoare ?
  Lexie ştia cum stăteau lucrurile când venea vorba de otravă. Numai oamenii laşi foloseau otrava. Nu se puneau în pericol, nu înfruntau persoana de care vor să scape şi reuşeau să îşi atingă scopul aproape fără nicio strădanie.
  
  Aşa că Lexie bănuia pe cineva care, ori fusese înşelat de Frank (pentru că vânzătorul făcea şi lucruri de acel gen destul de des), ori pe cineva care dorea ceva de la el, ceva ce nu putea lua fără a face aşa ceva.