come on!

[Louis Ausländer]

• Se intoarse cu o privire macabra, vazand un baietan, probabil putin mai inalt decat el.. insa nu stia sigur daca asa era deoarece baiatul statea usor aplecat. Muschii fetei se arcuira frumos, colturile gurii ridicandu-se de sus posibil.
  " Din fericire pentru tine, sunt binedispus astazi si acestia nu sunt preferatii mei."spuse el aratand spre incaltamintea sa. Il batu prieteneste pe baiat pe spate; insa ii dadu una sanatoasa, ca baiatul se inclina mai muuult in fata. Pentru un criminal fara scrupule, avea un simt al umorului desavarsit. Si multe, muuulte masti. Masti care aveau sa fie sparte la un moment dat. Se intreba din ce neam provenea brunetul. Isi incalci degetele in parul ciufulit, deranjandu-l si mai tare. Ii statea bine, desigur.
  "Eu sunt..Louis Ausländer."
  Iar el era amuzant. Isi aminti de vizita la stomatolog pe care o ratase. Nu-i placeau Vindecatorii. De asemenea, nu-i placeau nici politicienii. Niste increzuti. Era amortit in totalitate. Poate un joc l-ar fi ajutat sa-si revina. O fuga in jurul orasului sau poate.. o alta crima. Nu stia de ce. De ce facea asta. Insa.. se obisnuise. Nu se putea opri. Era ca o dependenta. Baga mainile in buzunari, clipind des ca o fatuca mieroasa, simpaticuta si.. roz. Iha!