little things

[Evan F. Lovel]

• Evan îi zâmbi Ninei, îngustându-şi uşor ochii. Tatăl lui fusese şi încă mai era un spion extraordinar de priceput şi băiatul încercase să înveţe cât de mult putuse de la el. Cu toate astea, visul lui Evan nu era să fie un spion. De fapt, nu avea nicio intenţie să devină unul. Părerea lui era că spionajul îl făcea pe om înşelător, zgârcit şi mult, mult prea discret.
  
  Poate că asta se datora faptului că Derek fusese mereu unul, însă Evan voia să fie deschis, îndrăzneţ şi sigur pe propriile cunoştiinţe şi forţe.
  Îşi drese glasul, întorcându-şi atenţia spre micuţa conversaţie pe care o purta cu femeia care tocmai voia să îi fure viitorul.
  
  - Tatăl meu e bine, mulţumesc, spuse Evan, uşor ironic. Încă se descurcă în meseria lui, dacă la asta făceai aluzie, pentru că pot vedea discreta urmă a învăţăturii lui asupra ta.
  Băiatul zâmbi pentru sine. Cunoştea prea bine elevii lui Derek şi putea recunoaşte uşor unul când îl vedea.