come on!

[Colin Hawkeye Rovson]

• Aprecie gestul 'prietenesc' al bataii pe spate. Pentru o clipa, chiar era mai relaxat. Nu avea sa-l omoare nimeni pentru micul accident si nici nu se parea ca va fi nevoie sa alerge ca un apucat prin tot orasul, ferindu-se de nebunia unui tanar. Pe de alta parte, momentul de relaxare se transforma in ceva mai strident. Hawkeye stia acum sigur ca baiatul asta avea o mana sanatoasa. Oh, la naiba! Omoplatii sai protestara la manifestarea gestului amical si Colin chiar a avut impresia ca ale lui coaste s-au ciocanit una de cealalta. Se apleca in fata, neputand sa se opuna fortei. Cu toate astea, zambi frumos atunci cand isi indrepta spatele. Cu toti dintii. Un zambet ce se putea interpreta destul de disperat cumva.
  " Hawkeye Rovson" raspunse el automat, intrebandu-se de ce simtise un strain nevoia de a se prezenta. Ca sa nu mai precizeze ca era un strain al carui nume ii fractura mandibula. Incerca sa pronunte in soapta aglomerarea de consoane si, in ciuda faptului ca Louis suna destul de ok, natural, fluid, Ausländer era ceva nemaipomenit pentru deprinderile lingvistice ale Soimeanului. Se decise sa se rezume doar la Louis.
  Din cine stie ce motiv, simtea nevoia permanenta de a nu-l scapa pe tip din ochi. Poate ca daca se intorcea cu spatele avea sa fie macelarit, ars, blestemat sau alta minunatie de genu'. Si chiar incepu sa-i para rau ca se gandi la asa ceva. Adica, na, tanarul se prezenta a fi destul de galant si lipsit de ranchiuna. Ce prostie sa gandeasca altfel, intr-adevar! Nu-l cunostea pe tipul asta, nu trebuia sa-si exprime opinia asa repede. Si totusi, era ceva, o sclipire in ochii lui Louis pe care Hawk nu putea sa-si puna degetul.
  " Sigur suntem ok?" intreba intr-un final, simtindu-se mult prea idiot pentru un 'Strumf'.