Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Semnul care l-a facut sa se ingrijoreze asupra propiei persoane s-a manifestat pentru prima oara la micul dejun. Intr-un moment de deznadejde, Hawkeye isi ridica mana, o stranse in pumn si izbi cu brutalitate tablia mesei, facand cativa boboci sa tresara si sucul de dovleac sa vibreze pe marginea paharelor apropiate. Era aiurea! El nu se manifesta prin furie decat in momente exceptionale, foarte rare. Era neadecvat! El nu trebuia sa mai aiba tangente cu Fantine, mai ales ca tanara isi facuse destul de clar remarcata opinia. Era frustrant! Pentru ca lui nu trebuia sa-i pese si totusi nu putea sa scape de teribila greutate ce-i apasa umerii.
  Si exact asa se simtea si acum, stand ca un idiot pe pervazul rece, cu barbia prinsa in mainile inclestate. Privea departe, spre cerul infinit inca luminat de soarele tomnatic. Era nervos, agitat si peste masura de ingrijorat. De asemenea, era ciudat pentru ca totul era limpede in mintea, inima si sufletul sau. Nu o iubea pe Fantine; nu asa cum o iubea pe Soimeanca blonda. Insa ii pasa de Cercetasa. Ii pasa asa cum ii pasa de Ema si de Arlin si de Julieta. Poate ca era ceva mai ingrijorat in privinta Fantinei decat ar fi fost in cazul celorlalti. Si asta era probabil faptului ca nu avea incredere in libera sa decizie in privinta fetei-lup. O vedea mica si lipsita de aparare. Naiva. Era suficient sa stie ca fusese in stare sa plece pe urmele celor trei barbati ca sa se cutremure. Se cutremura numai gandindu-se la toate scenariile posibile. O vroia in siguranta. Oriunde, dar in siguranta. Si chiar era mai mult decat dispus sa stea ca pe ace atunci cand stia ca putea sa dea nas in nas cu Fantine. Putea sa o evite, daca era pentru binele ei. Si putea sa fie indiferent.
  ' La naiba, Tholomyes! Ai grija!'