Child of light

[Fantine Tholomyes]

Cand isi indrepta privirea spre batrana o vazu ca pe un personaj de poveste, o zana a povestilor, batrana si firava, trecuta prin multe incercari, fara a-si pierde din gingasia si rafinamentul feminin.O vedea ca pe cea mai dulce batranica din lume, cea mai firava si fragila.Simtea in persoana ei ceva cunoscut, familiar, amintiri placute din copilarie imbulzinduise in minte trzindu-i fiori pe sira spinarii.
Batrana inainta incet spre Fantine, descoperindu-se in spatele acelui mers incet si slabut, aproape chinuit, o boala acuta.Intinse din nou mana aratandu-i fotoliul, pentru a se aseza.Fata facu ce i se cerea, mai mult din semn de politete si respect.Voia sa dobandeasca increderea batranei, in cazul in care ii va fi mai greu sa o descoase in a-i spune ce se intamplase cu proprietarii casei...
Abia se pregatea sa deschida gura pentru a face prezentarile de rigoare, cand batranica i-o lua iar pe dinainte:

" Ce mare ai crescut, Fantine!"

Facu ochii mari, nedumeriti si foarte surprinsi.De unde o cunostea batrana asta pe care nu o vazuse macar o data-n viata.Erau fotografiile care le pastrase, dovada era chiar fotografia ce o abservare mai devreme atarnata pe perete alaturi de alte desene ale sale.Oricum, nu era un motiv forte, Fantine se schimbase atat de mult si era de nerecunoscut fata de cum arata in copilarie.
Se lasa o tacere grea intre cele doua...

"Stiu, ti se pare mult prea ciudata ca iti cunosc numele, insa cum ar putea o bunica sa nu-si cunoasca nepotica, sange din sangele ei?...Foc din focul ei!"

Foc din focul ei?ce voia sa zica asta?Era si ea un varcolac?...