Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nu mai stia cine ii pusese in mana cana cu ceai cald, insa era recunoscator. Acum macar nu mai degera, asa cum facuse mai devreme. Nu stia nici cine ii pusese patura pe umeri, dar putea sa o recunoasca dupa parfumul vag al freziilor ce imbiba materialul. Probabil fusese Snow. Insa isi amintea momentul in care focul murise in semineu. Nu stia exact cate ore trecusera de atunci, dar stia ca soarele abia mai atingea peretele, inundand camera Ochilor-de-Soim cu o lumina stranie, portocalie. In combinatie cu albastrul, totul parea acum ireal.
  Ceva se schimba in interiorul lui. Ceva ce-l facu sa se ridice de pe podea si sa se grabeasca spre Biblioteca. Lua doar doua carti de acolo: " Varcolacii prin istorie" si "Sangele Vrajitorilor de dupa 1880". Inarmat cu asemenea titluri, Colin merse hotarat spre Sala Armurilor. Acolo incepuse toata afurisenia asta si acolo avea sa-si gaseasca raspunsurile. Si sigur o sa faca tot ce-i sta in putere pentru a rezolva problema. Pur si simplu nu se putea scoate din ecuatie.
  Sala Armurilor era la fel ca intotdeauna, desi intunericul noptii ii dadea o nota stranie, mistica. Printr-o miscare de bagheta, toate lumanirile si candelabrele se aprinsera inaintea baiatului. Usa secreta pe care pornisera era inca la vedere, in acelasi fel in care o lasasera. Il bucura gandul ca nimeni nu mai venise pe la Armuri sau ca nimeni nu o observase. Si daca vazuse cineva intr-adevar usa, macar nu se sinchisise sa o deschida.
  Colin se aseza la baza unui soldat al vechiului Imperiu, chiar fata in fata cu steagul cazut si usa pe care obisnuia sa o ascunda. Privi lemnul timp indelungat, gasind intr-un final forta de a-si muta privirea spre cartile din poala lui. Scoase biletelul din buzunarul blugilor, biletul cu numele acelea dezastroase, si se apuca sa studieze, cautand mereu si mereu numele in " Sangele Vrajitorilor". Era felul lui de a-si rezolva problemele. Cand un Soimean nu stie ce sa faca, studiaza.