if you fall i'll be there

[Louis Ausländer]

Louis&Aylee
I allow myself to get attached to quickly. I'm my worst enemy sometimes.

• Isi sufla nasul pentru a doua oara, simtind cum - de data aceea, respira mult, mult mai usor. Imbraca paltonul gri cu nasturi mari, si parasi casa cea mare. Nu era nevoie sa se teleporteze. Isi masa barbia lent; in urma accidentului cu scarile si-o luase rau. Inca putea reproduce in mintea sa cazatura. Ce urat!
  Sunetul pasilor sai parca se auzea in reluare. Ca niste suflete pierdute, cautandu-si linistea. Ingrozitor, hm! Dar ce-i pasa lui? Suflete pierdute.. ce prostie. El nu avea sa fie un suflet pierdut. Plin de speranta ca cineva il va ajuta sa ajunga unde trebuie. El nu se gandea inca la moarte. Era prea departe de ea. Tanar si nepasator.
  
  Isi drese glasul, incruntandu-se suparat spre vitrinele magazinelor pe langa care trecea. Erau prea impopotonate cu lucruri.. chestii inutile. Cele vrajitoresti erau mai simple. Unele..
  
  Uitase la ce ora programase intalnirea. Ceasul sau de la mana stanga nu mai functiona de cateva decenii. Il tinea doar de forma. Ii placea modelul; nu mai putea gasi asa ceva nicaieri in lume. Era de la bunicul sau.. care nu-i dezvaluise niciodata de unde-l procurase. Isi plimba privirea in jurul sau, incercand sa ceva nelalocul lui. Mai exact, o fata.