match in heaven

[Evan F. Lovel]

• Evan o ascultă pe Julieta, simţindu-se puţin incofortabil. Răsuflă uşurat când văzu că fata acceptă ca el să îl însoţească. Sau, mă rog, nu are nimic împotrivă. Pentru el era cam acelaşi lucru. Nu prea îi plăcea să se uite cât de mult îl doreau oamenii în jurul lor pentru că ştia că mereu va fii dezamăgit.
  
  Ridică din umeri.
  - Ce deci ? Hai la trabă, spuse el cu un zâmbet amuzat.
  Tatăl lui Evan era spion, iar el învăţase cam tot ce se poate învăţa de la el. Totuşi, nu voia să se devină spion. Îi displăcea minciuna, strecurarea şi înşelătoria pe care o inspira acea ocupaţie. Aşa că se decise să nu folosească acele învăţături decât dacă avea neapărat nevoie.
  
  - Nu te desprinde de mine, spuse el, apucându-i mâna Julietei.
  Spera că nu o deranja pe fată. O conduse până în cealaltă parte a încăperii, periculos de aproape de Smith, însă reuşiră să treacă neobservaţi şi Evan deschise una dintre uşile aliniate pe coridoul în care ajunseră. Ştia exact unde îi era biroul lui Smith, fusese acolo de nenumărate ori înainte să se pună prost cu el.
  - Tu intri, eu stau la pândă şi dau alarma dacă e ceva, îi şopti el Julietei când ajunseră în faţa unei uşi roşii. Ai grijă, s-ar putea să aibă capcane pe acolo.