match in heaven

[Evan F. Lovel]

• Evan se asigură că nu era nimeni pe coridorul lung şi luminat doar de câteva lumânări micuţe şi aurii, ale căror ceară se topea cu fiecare secundă care trecea. Se întrebă dacă fusese o idee bună să o lase pe Julieta să intre singură în birou. Dacă erau puse vrăji de protecţie asupra sertarelor sau a documentelor ? Sau mai rău, dacă era pe peretele din faţă pus un ochi de genul celui al lui Ochi-Nebun Moody ? Orice era posibil şi în vremea actuală nu mai era atât de greu să faci rost de un asemenea 'instrument'.
  
  În concluzie, Julieta putea fii prinsă oricând. Cu toate astea, Evan avusese ocazia să o cunoască şi pe cealaltă soră Thibault şi ştia cât de pricepute erau fetele acestei familii într-ale spionajului. Spera doar ca Julieta să se descurce.
  Urechile lui erau ciulite, iar ochii în patru părţi diferite. Era uşor tensionat şi gata de atac oricând.
  
  Trecură zece minute. Apoi cincisprezece.
  Evan tresări brusc, atunci când un zgomot de paşi străbătu până la urechile lui. Venea cineva. Se întoarse spre uşă şi şopti, fără să o deschidă. Ştia că Julieta îl auzea.
  - Vine cineva. Orice ai face, nu ieşi, spuse el, sacadat. Ascunde-te. Dacă mă iau pe mine, ies eu cumva.
  
  Spera ca Julieta să aibă mai mulă minte decât inimă şi să îl lase pe el să se ocupe. O figură necunoscută a unui bărbat înalt şi brunet i se înfăţişă lui Evan.