Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• O mie de emotii s-au construit cu rapiditate in el, adunandu-se in stomac si inaltandu-se repede, fierband, vibrand, incercand sa ajunga la suprafata. Il ameteau, in adanceau in confuzie, avantandu-l in directii diferite, tragandu-l in toate partile si ii rasuceau gandurile, estompand diferenta dintre ce era bun si drept si ce era rau si gresit.
  Dar trei emotii le dominau pe restul. Primele erau furia si resentimentul, iar ultima... vina. Mania si resentimentele erau indreptate spre omul ce zacea pe podea de cealalta parte a usii. Vina era pentru ceea ce Hawkeye facuse si pentru ceea ce avea sa faca in continuare.
  Stia ca trebuie sa fie curajos si nu sa astepte in zadar un licar salvator. Asa procedase data trecuta: isi infruntase temerile si totul iesise perfect - sau aproape perfect. Acum... Acum nu mai avea pe cineva alaturi pentru care trebuia sa fie curajos. Incerca sa se gandeasca la familia lui, dar memoriile venira cetoase si grele, impiedicandu-l sa se concentreze. Gandurile lui erau haotice si chiar nu avea nevoie de asta. Poate ca o amnezie de moment ar fi fost bine venita. De fapt, mai mult ca sigur.
  Desi continua sa aiba privirea acoperita de bratele reci, observa ca ceva se schimbase. Era mai multa caldura. Aerul era imbibat cu un parfum delicat. Era o liniste brusca linistitoare, iar totul parea cumva mai luminos. Poate ca in sfarsit se impaca cu ideea de moarte. Si poate ca pana la urma avea dreptate: atunci cand o sa vina vremea, o sa cada luptand. Zambi trist si isi ridica privirea pentru a intampina lupul argintiu ce se materializase in fata lui. Stia ca e un patronus dupa felul fantomatic in care arata, dar se intreba daca era ceva real sau doar o iluzie a mintii sale. Si apoi auzi vocea Fantinei, ceea ce il deruta si mai mult. Patronusul disparu intr-o pulbere luminoasa, luand toata linistea cu el si lasand in urma un Colin cam socat.
  Tholomyes venea inapoi? Oh, nu! Oricat de mult isi dorise asta cu cateva ore in urma, trebuia sa recunoasca faptul ca momentul pe care tanara il alesese era cat se poate de prost ales. Daca venea aici in acea clipa avea sa fie in pericol.
  Isi ridica bagheta si se ridica, topaind usor pe propriile-i picioare. Avea nevoie de un mesager. Incerca sa conjuge un patronus, dar soimul argintiu refuza sa apara. Cumva, asta il facu pe Hawkeye sa se simta gol pe dinauntru. Incerca iar si iar, fara urme de rezultat.
  " Leoth bridd!" striga frustrat, urmarind cum pasarile de lumina dispar prin perete. Acum se temea doar de faptul ca Fantine le va vedea si nu va pricepe mesajul. Trebuia sa plece. Cat mai departe si cat mai repede. Pentru moment.