Child of light

[Fantine Tholomyes]

Nici macar timpul nu tinea cu ea...Frigul ii patrunde prin firele blanii trezindu-i fiori reci.Mereu asocia stelele cu speranta si linistea sufleteasca.Acum lipseau!Nici stele, le inghitise intunericul! Nici liniste, io furase viziunea! Se simteau pe cer norii incarcati cu ploaie, prevestind furtuna!Furtuna dinaintea luptii! Din cand in cand cerul era intretaiat de fulgere subtiri - ginduri nenorocite!
Natura ii era martora la suferinta si durere...
Campia o primea ca o mama...Cu inima deschisa, mare...pazitoare.Galopa prin primii stropi de ploaia, galopa prin amintiri si sperante...
Ploaie...
O primea ca pe o curatare sufleteasca!Dumnezeu i-o daruise pentru a-i alunga tristete.Dumneze era mai mult deat drept!Nu putea s-o napastuiasca atat, ii aduse apa cereasca in dar, ca un calmant pe rana bolnavului, pe rana sufletului ei...
Padurea isi deschise bratele, iar ploaia conteni...O lumina mica licarea in departare, continua sa inainteze pana zari trei pasari mici de foc oprinduise in fata.Era vraja lui Colin, pasarile lui Colin! Nu mai astepta sa primeasca mesajul, ci se indrepta direct spre mica casuta din marginea cealalta a padurii.Colin era acolo, stia asta!
...
Din doua salturi lua forma fetei slabute cu par rosu de foc...Nu mai trebuia sa deschida usa pentru a descoperi ca baiatul era acolo!Dadu buzna inauntru si il zari.Era acolo, asezat pe podea.Avea bagheta in mana, pregatita de atac.Aici se intamplase ceva!Intarziase prea mult!
Nu mai era atenta la ce avea in jur, il sorbea din priviri.Il devora, de parca el era ceea ce o mai tinea in viata, motivul pentru care era acolo...